Dupa doua semifinale de poveste, Djokovic va juca cu Murray in finala de la Wimbledon

Dupa doua semifinale de poveste, Djokovic va juca cu Murray in finala de la Wimbledon

Am avut o zi memorabila, istorica chiar la Wimbledon, ziua semifinalelor masculine. Cu toate ca favoritii s-au impus, adversarii au luptat din rasputeri si a rezultat un spectacol de exceptie.
In prima semifinala liderul mondial Nole Djokovic a castigat cu 7-5, 4-6, 7-6, 6-7, 6-3 cea mai lunga semifinala din istoria Wimbledon: patru ore si 43 de minute cu argentinianul Del Potro.

Daca inca mai exista vreun fan al ideii de a renunta la sistemul trei din cinci la Slamuri, in favoarea clasicului doua din trei, idee care a prins iar viata printre ziaristii de tenis in ultima vreme, poate ca ar fi un moment potrivit sa se ascunda o vreme. Pentru ca nu putea fi o pledoarie mai buna pentru pastrarea formulei actuale decat semifinala Djokovic – Del Potro, o explicatie splendida pentru cuvantul Grand, din Grand Slam.
Cand Novak Djokovic, cel care, in ultimii ani, a fost mai prezent ca nimeni altul in meciuri-drama, meciuri-record, meciuri-spectacol, spune ca semifinala cu Juan Martin Del Potro intra direct in topul celor mai frumoase confruntari la care a luat el parte, nu prea mai e nevoie de alt argument suplimentar. In cazul lui Nole, astfel de partide au inceput deja sa intre in rutina. O rutina a exceptionalului. Disputele cu Federer, de la RG 2011, cu Rafa, de la AO 2012 si USO 2012, cu Wawrinka, de la AO 2013, din nou cu Rafa, la RG 2013 si acum, cu Delpo, formeaza o lista care aprinde imaginatia, dezvolta pasiuni si aduce fani in arene si copii la cursuri. Daca ar fi sa selectezi cateva faze elocvente pentru un rezumat de trei minute, ai avea o problema serioasa. Daca ar fi sa alegi ce a fost mai impresionant si mai impresionat moment al celei mai lungi semifinale din istoria celui mai vechi turneu de tenis din lume, n-ar fi deloc clar cu ce sa incepi: sa fie fabuloasa capacitate de lupta a lui Delpo, cel care a lasat tot ce a avut ca resursa acolo, in iarba? Sa fie forehandurile absolut halucinante ale argentinianului, insotite de acel icnet prevestitor al dezastrului, icnet atat de mult in antiteza cu personalitatea aproape blajina a lui Delpo? Sa fie defensiva din alta lume a lui Nole? Sau forta mentala incredibila a sarbului, imposibil de frant, imposibil de doborat, catusi de putin afectat ca Juan Martin a tot venit dupa el, ca l-a tot prins din urma, ca intr-o urmarire din Turul Frantei, catusi de putin afectat de socul pierderii setului patru? Sa fie atitudinea jucausa a lui Delpo, cel care si-a castigat multi fani noi cu reactiile atat de expresive din momentele cheie? Sau sa fie lacrimile strunite cu greu (dar strunite) de Del Potro, cel care merita, fara doar si poate, sa castige la fel de mult ca si Nole, dar a carui evolutie fantastica, mai ales tinand cont de problemele medicale, pur si simplu n-a fost suficienta?
Del Potro a incercat cam tot ce-a avut si chiar mai mult decat atat, gasind resurse nebanuite ca sa salveze doua mingi de meci in tiebreak-ul setului patru si sa prelungeasca meciul, dandu-i practic eticheta de clasic.

A urmat meciul in care Andy Murray s-a calificat in a doua finala consecutiva la Wimbledon si in a patra consecutiva din tot atatea Grand Slamuri jucate, dupa ce l-a eliminat pe polonezul revelatie Jerzy Janowicz in semifinala, 6-7 (2), 6-4, 6-4, 6-3.

Britanicul a pierdut primul set, desi n-a cedat decat 9 puncte pe propriul serviciu. Apoi a facut break imediat in startul setului secund, pastrandu-si avantajul in pofida a patru sanse de rebreak ale polonezului. Dar soarta meciului s-a decis in setul trei, cand Janowicz s-a desprins la 4-1 si parea in control, dar n-a stiut sa gestioneze momentul. Murray a recuperat, apoi a transat meciul in setul patru, jucat dupa o intrerupere de aproape o jumatate de ora pentru a permite inchiderea acoperisului.
Janowicz, care reuseste semifinala la abia a doua sa participare la Wimbledon, va urca pe locul 17 in lume de lunea viitoare.

In ciuda surprizelor uriase pe care le-a traversat, turneul masculin de la Wimbledon se va incheia cu o finala intre favoritii 1 si 2. Djokovic si Murray se reintalnesc in meciul pentru un trofeu la un Slam pentru a treia oara in ultimele patru jucate, dupa US Open si Australian Open. Sapte dintre ultimele 10 finale de la Wimbledon s-au jucat intre favoritii 1 si 2: de trei ori Federer – Nadal, de doua ori Federer – Roddick, cate o data Djokovic – Nadal si Djokovic – Murray.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*