Respectul nostru, Sorana !

Respectul nostru, Sorana !

Sorana Cirstea a fost finalista la Toronto, iar finala a pierdut-o cu 2-6, 0-6 in fata liderei din tenisul mondial, Serena Williams, dupa o ora si cinci minute de joc. Cele doua jucatoare se mai intalnisera anterior de doua ori, la Stanford in 2012 si la Roland Garros in 2013, ambele meciuri fiind castigate tot de Williams. Sorana Cirstea a obtinut un premiu de 213.000 de dolari si 620 de puncte WTA, iar Serena Williams a obtinut 426.000 de dolari si 900 de puncte WTA.

Cirstea-SWili

Asta este stire fara nici un sentimentalism… dar noi vom privi mai profund. Era undeva la jumatatea setului secund. Finala era deja aproape pierduta, Sorana cazuse prada celei mai bune jucatoare din lume, si totusi, cineva a avut grija sa stabileasca prioritatile. Venit pentru ultima oara pe teren intr-un turneu la care si el si-a adus o contributie majora, Darren Cahill i-a reamintit Soranei cat de mare este pasul pe care tocmai ce l-a realizat, in acelasi timp in care inca ii mai transmitea elevei sale ca nimic nu e pierdut.
„Pentru astfel de momente ai muncit toti acesti ani. I-ai facut pe toti sa creada in tine. E important sa inchei turneul cu atitudine, sa lasi absolut totul pe teren”. Darren, ale carui discursuri motivationale au atras in egala masura oftaturi si plecaciuni in toate aceste zile de vis, a pus punctul pe I, scotand la lumina esentialul, in caz ca mai scapase cuiva. Castigul Soranei din toata aceasta saptamana este invaluabil si nu va putea fi cuantificat exact decat peste ceva vreme. Si nicio infrangere, oricat de drastica ar fi fost ea, n-ar fi putut sa-i stearga meritele.
Ce-i drept, ceva regrete tot ar fi. Asa cum bine observase Darren in prima sa interventie, la 0-3 in primul set, Serena n-a inceput prea grozav finala, continuandu-si cumva evolutia destul de stearsa din semifinala castigata greu cu Agnieszka Radwanska. „Esti in meci, ea nu joaca inca prea bine, scorul ar fi putut fi cu usurinta invers”, i-a transmis Cahill Soranei. Raspunsul jucatoarei a fost imediat: Sorina a castigat 8 din urmatoarele noua puncte, revenind la 2-3. La 2-4, romanca a lasat sa-i scape printre degete un avantaj de 40-15, iar de acolo, totul s-a frant. Sorana s-a lasat apoi prea apasata de presiunea momentului si de greutatea numelui celei de peste fileu. La asta s-a adaugat si un detaliu oarecare: Serena a inceput, treptat, sa creasca turatia, iar pe finalul setului 1 a simtit chiar nevoia sa se exprime sonor, lucru destul de rar la liderul WTA – se intampla de regula numai atunci cand Serena fie se simte incoltita, fie vrea sa transmita un mesaj, fie pur si simplu simte nevoia sa se motiveze.
Fara niciun fel de subiectivism desuet, e fireasca cedarea sub presiune: la urma urmelor, a fost abia a treia finala a carierei pentru romanca si prima la un astfel de nivel inalt, tocmai impotriva celei mai bune jucatoare a lumii. Diferenta de experienta in astfel de circumstante e imensa si-si va juca intotdeauna partea. Dupa atatea victorii memorabile, Sorana n-a mai avut luciditatea de a raspunde provocarii supreme. Nu-i nimic, va sti mai bine data viitoare.
Daca n-a putut sa incheie meciul in stil, Sorana s-a revansat la festivitatea de premiere, prima la care participa dupa o pauza de cinci ani, cat a trecut de la primul si singurul ei trofeu. Napadita de emotii, Sorana a avut un discurs excelent, articulat si plin de substanta. N-a mai rezistat suspinelor si a izbucnit in lacrimi in vreme ce multumea fanilor romani care au facut ca stadionul din Toronto sa para ca locul unui meci de Cupa Davis in care Romania e gazda. Apoi a multumit staff-ului ei, si a facut-o foarte frumos. A inceput, gratios, cu Victor Ionita, cel pe care comentatorii straini l-au apreciat si ei pentru eleganta cu care a trecut in aceasta saptamana in linia a doua. A continuat cu Darren Cahill si le-a spus amandurora ca stie ca e o pacoste uneori, ca nu e cel mai usor de manageriat om, dar ca se bucura ca n-au luat-o la sanatoasa deja. A felicitat-o foarte calduros pe Serena, s-a scuzat ca n-a putut face mai mult azi si a punctat la impresia artistica, declarand Toronto drept locul ei preferat din circuit. Si cum sa nu fie, dupa o astfel de saptamana?
Serena i-a intors la fel de elegant complimentele: „Uita-te la tine, ai 23 de ani, esti atat de tanara! As vrea sa mai am si eu 23 de ani. Nu fi trista, uite cate jucatoare foarte bune ai batut saptamana aceasta! O sa ai un viitor stralucit”.
„O sa iau cu mine tot ce a fost bun in aceasta saptamana. Cred ca am facut cativa pasi buni in ultimele saptamani: am jucat semifinala, sfert si acum o finala, asa ca abia astept tot ce urmeaza si mai ales US Open”, a spus Sorana la conferinta.
Da, o saptamana de vis, cu victorii la doi fosti lideri (Caroline Wozniacki, Jelena Jankovic) si doua campioane de Slam (Petra Kvitova, Na LI), serie oprita doar de Serena, ceea ce nu e nicio rusine. Tot Serena oprise si parcursul Simonei Halep la Premier-ul de la Roma, in primavara. Cele doua, Sorana si Simona, sunt in top 25 mondial incepand de luni (21 Sorana, 25 Simona) si vor fi pe tablou la Cincinnati. Ceva ne face sa credem ca vom mai avea de sarbatorit si de scris despre multe astfel de momente la fel de frumoase in anii care vin.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*