Simona Halep, a patra finala a verii !

Simona Halep, a patra finala a verii !

Simona Halep are un parcurs exceptional in aceasta vara: o vara in care face cat altii intr-o cariera !! Ce e mai impresionant, seria fabuloasa a Simonei din ultimele trei luni sau simplitatea adorabila cu care ea primeste fiecare victorie? Pentru a 30-a oara de la Roma incoace, Simona a castigat de o maniera absolut dominanta un meci de tenis, apoi a strans pumnii, s-a inchinat, a zambit larg catre boxa ei si s-a indreptat catre fileu. De fiecare data, acelasi ritual. Fara sarbatoriri desantate, fara reactii exagerate, fara nimic care sa o faca „notabila” sau „share-uibila” in ochii unei lumi ahtiate dupa „iesit din comun”. Simona castiga, castiga mult si castiga cu mult bun simt, reamintindu-ne, cu fiecare ocazie, de insusi fundamentul tenisului.
Spuneam de victorii in maniera dominanta. Daca v-a scapat acest mic amanunt, ceea ce trebuie scos in prim-plan e faptul ca pe toata durata acestui winning streak (ca tot suntem in plin sezon nord-american) de proportii inimaginabile, Simona a castigat mereu clar. A facut-o impunandu-si propriile conditii. Fara sa se chinuie, fara sa sufere, fara sa tremure pana la ultimele mingi. Fara sa depinda de greselile adversarei. Si, mai ales, fara sa conteze numele acesteia. Sigur, au mai fost seturi pierdute pe parcurs, momente grele, dar in cantitate neglijabila, prea putine ca sa conteze in marea schema a lucrurilor. Si pentru ca am facut referire la „numele adversarilor”, lista capata proportii impresionante. Notati: Agnieszka Radwanska, Svetlana Kuznetsova, Jelena Jankovic, Roberta Vinci, Kirsten Flipkens, Andrea Petkovic, Carla Suarez-Navarro, Marion Bartoli, Samantha Stosur, iar acum, Caroline Wozniacki. In traducere, doi fosti lideri mondiali, trei castigatoare de Slam, o finalista de Slam.
Si da, Caroline merita si ea trecuta pe aceasta lista, in pofida caderii evidente din ultimii doi ani. Merita fie si pentru un lucru simplu, dar vital in economia acestui turneu: este, practic, turneul… ei. Pana in aceasta seara, ea castigase 23 de meciuri la New Haven si pierduse unul singur, semifinala de anul trecut cu Kirilenko. Are patru titluri in cont aici. Conteaza? Da, pentru ca sunt numeroase exemple de jucatori/jucatoare care isi ridica nivelul mult peste medie atunci cand joaca la un turneu preferat. Nu, nu mai conteaza atunci cand intalnesti o jucatoare atat de inspirata precum Simona.
Rezultatul n-a stat vreo secunda sub semnul intrebarii. Nici macar la 3-4, 40-40 in setul doi, cand Simona, prea draguta la fileu la un punct usor, a parut in pericol. Doar a parut, pentru ca, in realitate, romanca a dominat autoritar, pe alocuri impunator, meciul. Incepand cu startul lansat, break si consolidare imediata, si terminand cu game-ul in care a servit pentru meci, Halep a fost cu doua clase peste Wozniacki. Pana si momentele de cadere parca au fost calculate, luate exact in momentele mai putin importante, de fiecare data la adapostul unui break. In primul set, la 2-0, Wozniacki a revenit si a egalat, dar apoi a urmat o serie de cinci game-uri la rand pentru Simona, cu care fata noastra a rupt in doua orice farama de echilibru. Apoi, in setul doi, la 3-2 si cu break in fata, Simona a avut iar doua game-uri mai slabe, in care a parut ca-si trage sufletul, dar astfel de mici sincope sunt normale, nu va asteptati ca un jucator sa joace la intensitate maxima, fara caderi, un meci intreg. Asa s-a ajuns la acel 3-4, 40-40 amintit, dar romanca a negociat admirabil si acel game, si pe urmatorul, la 4-5. Apoi a accelerat si dusa a fost.
Peste aceste detalii de scor, ce a impresionat inca o data a fost calmul in joc al Simonei. Siguranta afisata pe teren. O bucurie sa o urmaresti, ca de fiecare data. Alegeri inspirate, executii curate, alese, un limbaj al corpului care iti transmite mesajul ca totul e in regula, chiar si atunci cand mai lasa sa se vada acele rabufniri, in care parca ar matura un pic terenul cu racheta. Un tenis destept. Si nemaipomenit de placut de privit. Cu Wozniacki, Simona a stralucit iar la capitolul lovituri direct castigatoare, 29 la numar, pastrand balanta aproape egala winners-urile cu dreapta si cele pe rever. A avut un procentaj foarte bun si cand a venit in fata, si n-a facut-o de putine ori (12 din 18). A servit bine, iar cu passing-shot-urile a fost absolut stelara. Aproape fara greseala. Cu aceasta lovitura a rupt definitiv increderea danezei, penalizand-o in cateva randuri din pozitii extreme, full-strech, pe culoare imposibil de inchis de catre Woz. Situatia s-a repetat in cinci sau sase ocazii, de fiecare data in momente cruciale. Cum remarca si Caroline dupa meci, Simona a fortat-o sa joace lovituri care nu-i conveneau, iar Wozniacki n-a mai avut cum si unde sa replice tactica mult mai agresiva din sfertul de finala cu Sloane Stephens.
„Am jucat foarte bine, ma simt incredibil, fizic sunt foarte ok si imi place mult aici. Am fost foarte nervoasa inainte de meci, dar acum ma simt pe un munte de incredere”, a fost prima reactie a Simonei, imediat dupa calificarea in finala. A patra finala din ultimele trei luni, si cea mai stralucitoare. Si prima pe hard din cariera romancei. O va intalni pe Petra Kvitova in meciul pentru trofeu, inca un alt meci cu un adversar cu nume, alta campioana de Slam, dar sunt putine fetele din circuit care o mai sperie acum pe Simona.
Petra chiar stie tenis, in ziua ei buna e un cosmar pentru oricine, iar in semifinala cu Zakopalova chiar a prins o astfel de zi, castigand, la 0 si la 1, in sub 50 de minute. Dar sunt doua detalii care ar putea conta major: unul – Kvitova e din cale afara de inconstanta zilele astea, si nu stii niciodata daca prinde o astfel de zi stralucitoare sau isi arata partea mai putin placuta a jocului ei. Al doilea, Petra spunea, dupa victoria ei, ca nu o cunoaste pe Simona si nu prea stie la ce sa se astepte in eventualitatea unui meci. Si ar mai fi un lucru esential: dintre cele doua, una singura joaca avand in spate un val fabulos de incredere, iar aceea nu e Kvitova.
Indiferent de rezultatul din finala, Simona a reusit deja sa castige ceva. De luni, ea va intra, cu punctele deja obtinute aici, in top 20. A trecut, asadar, de o bariera simbolica greu de depasit pentru jucatoarele noastre. Simona devine prima romanca in Top 20 de la duo-ul Irina Spirlea – Ruxandra Dragomir incoace.
In cazul unui nou trofeu, va urca pe 19. Si, la cum merg lucrurile, e deja castigatoare a titlului de Most Improved Player in 2013. Dar asta-i abia inceputul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*