Nole a luat Mastersul de la Shanghai

Nole a luat Mastersul de la Shanghai

Novak Djokovic i-a rupt din nou sufletul lui Juan Martin Del Potro, invingandu-l intr-un alt final dramatic, la fel cum s-a intamplat si la Wimbledon. Cand totul depindea de cateva puncte, sarbul a gasit din nou inspiratie pentru a aplica lovitura decisiva, impunandu-se cu 6-1, 3-6, 7-6 in finala de la Shanghai. Gratie titlului aparat la Shanghai, Nole se pastreaza la 400 de puncte in urma lui Rafa Nadal (11.520 vs 11.120, dar la 2.000 de puncte distanta in Race) si nu mai are de aparat decat punctele de la Turneul Campionilor in acest sezon. Juan Martin ocupa in continuare locul 5, cu 5.525 de puncte.
Ei bine, fata de tumultul in care s-a terminat, finala a inceput cam anticlimactic, no? Delpo din primul set n-a semanat deloc cu Delpo de ieri. Azi am avut onoarea sa-l vedem din nou pe „Jaun” in actiune: incet, stand prea in spatele terenului, imprecis cu serviciul si nereusind sa-si gaseasca dreapta cea infricosatoare. In apararea lui Delpo, este mereu dificil sa faci o victorie mare in semifinale – mai mult ca sigur vei juca finala putin mahmur dupa betia de fericire din ziua precedenta.
Totusi, Djokovic a avut o contributie majora la faptul ca primul set s-a incheiat cu 6-1 in doar 34 de minute. Precis pe propriul serviciu, inspirat pe retur, tinand mingile adanci si variind intr-o clipita directia in timpul schimburilor, Djokovic i-a expus astfel lui Delpo partea cea mai vulnerabila a jocului sau: deplasarea.
La inceputul setului doi, jocul lui Djokovic a inceput sa se clatine si la propriu si la figurat. Novak a inceput sa aiba probleme unde nu ne-am fi asteptat in veci sa aiba probleme pe un teren de tenis: cu echilibrul. Pe primul sau game la serviciu, s-a impiedicat/dezechilibrat de trei ori, fara vreun motiv evident, facand niste greseli nefortate care i-au dat cadou break-ul lui Del Potro. Care Del Potro incepuse si el sa stea mai aproape de linie si sa apese pe lovituri. A urmat apoi un hold crucial din partea argentinianului, inceput cu niste schimburi animate (in care si-a facut aparitia pentru prima data de la inceputul meciului celebrul sau icnet de avertizare) si terminat cu un as: 3-0.
Delpo incepea sa se trezeasca, dar nici Novak nu statea degeaba. La 4-2, dupa un hold confortabil, a lansat atacul contra serviciului lui Del Potro. Cu putin ajutor de la Jaun, care si-a itit din nou capul ciufulit, Delpo s-a trezit condus cu 40-0. A urmat o serie senzationala de cinci puncte consecutive castigate de argentinian, care a inteles ca din spate va pierde razboiul de uzura. Asa ca a venit la fileu, a bubuit servicii si a traznit drepte in stanga si-n dreapta pentru a-si conserva pretiosul break avantaj. Doua game-uri mai tarziu situatia la seturi era egala: 6-3 pentru Delpo dupa 44 de minute.
Una din schimbarile cruciale din setul doi a fost serviciul lui Delpo. A inceput sa apese mai tare pe primul si sa castige puncte gratis dar, cel mai important, a schimbat tactica pe al doilea serviciu, pe care Novak i-l asasinase in primul set. Del Potro a inceput sa serveasca in mijlocul careului, spre corpul lui Djokovic, impingandu-l pe acesta in spate si nedandu-i posibilitatea sa creeze unghiuri cu returul.
Cu nivelurile de joc oarecum egale, setul trei avea sa fie o afacere gen „cine clipeste primul”. Delpo a inchis un ochi la 2-1 cand Djokovic s-a apropiat de break, dar l-a deschis la timp. La 2-2 a fost randul lui Novak sa se balbaie, in acelasi fel bizar ca in setul doi. La 40-30 a alunecat din nou, dandu-i posibilitatea lui Delpo sa se apropie si apoi sa faca rost de un break point. Cineva avansa ideea ca aceste fracturari bruste ale miscarilor lui Novak sunt de parca cineva ar infige niste ace intr-o papusa voodoo. Novak si-a revenit, servind un as si iesind din incurcatura. La 3-2 a fost randul lui Delpo sa iasa dintr-o incurcatura de 15-40 cu o serie entuziasmanta care l-a facut pe Novak sa dea un sut la panoul cu ceasul din spatele terenului. Voodoo sau nu, treaba se incinsese.
De aici incolo a urmat un tenis cand fenomenal, cand de pus mainile-n cap. Novak tipa, Delpo tipa, fanii chinezi tipau, eu tipam. Si ar fi trebuit sa ma menajez pentru protest… Totusi, din felul in care Novak isi tinea serviciul (la zero) si Delpo si-l castiga pe-al lui (cu emotii), meciul parea ca se indrepta in favoarea lui Novak Crazy Eyes.
La 5-4, cu Delpo servind sa stea in meci, publicul a inceput sa faca valuri si Novak a intrat in Marasesti Mode: „Pe aici nu se trece”. Alunecand dintr-o parte in alta, a scos absolut tot ce-a aruncat Delpo in el, fortandu-l sa dea inca o lovitura si inca una, pana la greseala. 15-40 si Delpo se uita la doua mingi de meci, pe care le-a salvat cu aplomb, spre extazul fanilor argentinieni si chinezi si enervarea lui Novak, care a inceput sa ironizeze manifestarile de simpatie ale publicului fata de adversarul sau. Un Novak nervos ca i se neaga adulatia cuvenita nu-i deloc un Novak pe care vrei sa-l ai ca adversar: a urmat un hold la zero si Delpo servea din nou sa stea in acest meci de care se tinuse tot timpul cu dintii. Si cu ajutorul serviciului, care il scosese la liman tot setul trei, argentinianul a impins pana la urma meciul in tiebreak.
Si-n tiebreak, intr-o tacere tensiunata alternata cu explozii de aplauze, a castigat jocul polivalent al lui Djokovic. Novak a aparat intruna cand a trebuit si a deschis terenul pentru lovitura castigatoare imediat ce a avut sansa. De asemenea, a fost dispus sa vina si la fileu, spre deosebire de Delpo, tintuit cam mult pe linia de fund tot meciul. Mai adaugam la asta vreo doua trei greseli nefortate cu forehandul pentru argentinian si cam asta a fost povestea tiebreakului si a meciului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*