Djokovic triumfa la Miami

Djokovic triumfa la Miami

Novak Djokovic castiga al patrulea titlu la Miami, dupa un 6-3, 6-3 mai clar decat o arata scorul in finala cu Rafa Nadal. Sarbul, care reduce la 22-18 raportul meciurilor directe cu Nadal, obtine al patrulea titlu de Masters consecutiv. La randul sau, Rafa ramane fara titlu la Miami, oras unde a pierdut 4 finale, cele mai multe la un turneu in cariera lui.
Cat de repede se schimba lucrurile in tenis! Cu nici o luna in urma, lui Novak Djokovic i se chestionau motivatia, forma si increderea. Fast-forward cateva saptamani mai tarziu si sarbul, abia al doilea jucator din toate timpurile care face de doua ori dubla IW – Miami, este dintr-o data cel mai in forma jucator din lume, cu reputatia regenerata, cu scutul reconsolidat, dar cel mai important, cu perspective dintre cele mai ofertante. Nu a fost un drum lin, lipsit de hartoape. Pe parcurs, Djokovic a fost sters in unele meciuri, a suferit de-a dreptul cu Isner si putea foarte bine sa piarda cu Federer. Ca in vremurile bune, Novak a folosit in favoarea lui elementele de adversitate, iar finalul lunii l-a gasit jucand cel mai bun tenis al sau din 2014. Bonus, doua trofee importante si trei victorii consecutive la rivalii directi din Big Four.

Novak Djokov

Meciul nu a avut istoric si nu-s multe lucruri de analizat. De regula, la meciurile Djokovic – Nadal din ultimii trei ani sunt de discutat schimbari de momentum, perioade succesive de tenis de inalta clasa si neaparat un segment al jocului in care ambii joaca tenisul cel mai bun in acelasi timp. La Miami a fost one-way-traffic. Djokovic a aratat ca un om cu un plan bine definit, a jucat cu precizie si coerenta, cu scop. Aproape nimic din ce a facut sarbul n-a fost la voia intamplarii, necalculat. Afara de un singur punct din setul doi, in game-ul 5. La 3-1, Nole a ratat sansa unui dublu break, iar ultimul punct din game a fost o scurta pusa la intamplare. Insa, la ceasul acela, meciul fusese deja ucis, numai un accident l-ar fi readus pe Rafa in joc.
Convingerea cu care a intrat Nole s-a simtit de la primul punct. Asta, de regula, e o exprimare intr-o limba de lemn, insa in cazul de fata, e vorba chiar de primul punct al meciului: Nole a obtinut o minge mai scurta, Nadal era izolat in coltul din dreapta, sarbul avea terenul liber in stanga si putea sa inchida linistit, dar a ales sa torpileze mingea direct in forehandul spaniolului, care a jucat-o, dar, surprins, n-a putut-o pune inapoi in teren. Mi s-a parut o decizie remarcabila si am simtit nevoia sa o notez. Era vorba fie de o extravaganta, fie de un mesaj, de semnul care prevestea o strategie aplicata cu multa coerenta si convingere. Cateva game-uri mai tarziu, era deja clar ca a doua varianta e cea corecta. Rafa a avut in cele din urma o minge de break in acel prim game, dar a ramas si singura oportunitate a lui din tot meciul. Serviciul sarbului a fost solid si variat, un alt punct din planul de joc pe care Djokovic l-a executat perfect.
Insa serviciul n-a facut decat sa consolideze stricaciunile pe care Novak le-a provocat in schimburile de pe baseline. Asa cum a procedat la acel prim punct, Nole l-a jucat in repetate randuri pe Nadal pe punctul sau forte, directionand insistent mingi pe forehandul adversarului, strategie care a parut sa-l dezorienteze pe spaniol si i-a facut rost lui Nole de multe mingi scurte, convertite fara exceptie in puncte, pe termen scurt, si intr-o presiune resimtita tot mai puternic, pe termen lung. Dominant in rally-urile prelungite, Novak nu i-a dat sanse lui Nadal sa se extraga din ambuscade; in plus jocul de picioare al lui Rafa a suferit, ceea ce nu i-a dat timpul necesar spaniolului sa raspunda la fel de lung, sa incerce sa-l miste de-a lungul terenului pe Djokovic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*