Novak Djokovic a castigat o finala superba cu Federer

Novak Djokovic a castigat o finala superba cu Federer

Djokovic a facut o demonstratie pe tot parcursul US Open. O demonstratie a valorii, talentului si determinarii sale. Asta ca sa nu mai spunem de calitatea fenomenala a atletului Djokovic. Nimic nu poate sta in calea lui Nole de fi in istoria tenisului. Novak Djokovic are o pasiune enorma pentru tenis, inca decand era copil. Greutatile cumplite prin care a trecut cand Serbia era bombardata l-au calit; tine o cura severa; traieste aproape doar pentru tenis. Putem sa ne bucuram ca vedem un super-campion.
Nici macar legenda Roger Federer nu a emis pretentii in fata lui Djokovic. Dar am avut o finala captivanta intre primii 2 jucatori ai lumii.

Novak Djokovic a castigat al 10-lea titlu de Grand Slam al carierei intr-o finala intensa cu Roger Federer la New York si, pentru a doua oara in cariera, incheie un sezon cu trei titluri de GS. A fost o finala a micilor detalii. Diferenta s-a facut la limita: Nole a luat doar cu doua puncte mai mult, dar le-a castigat pe cele mai importante. Intr-un final, conversia mingilor de break i-a fost fatala lui Federer, care a avut oportunitati in seturile 3 si 4. Elvetianul a luptat pana in ultimul game, cand a avut alte doua mingi de break; ar fi fost o revenire spectaculoasa, de la 2-5, pe care Djokovic a oprit-o cu doua servicii uriase. Meciul a inceput cu o intarziere de trei ore, din cauza ploii, si s-a jucat intr-o atmosfera de Cupa Davis, cu publicul fiind intr-o proportie covarsitoare de partea lui Federer. Tenisul este la fel ca boxul, doar ca nu se vede sangele. Fraza, preluata de pe Twitter, imi pare una dintre cele mai bune descrieri pe care le-am citit despre tenis si e dureros de potrivita pentru finala de azi-noapte. Doi heavyweights, doi monstri sacri in activitate ai sportului, impartindu-si lovituri dure in spatele blocului, inconjurati de o multime isterica, sarind fiecare la gatul celuilalt, intr-o lupta in care nu a contat atat de mult ce durere poti tu sa provoci, ci cum reactionezi la ce durere poate adversarul sa-ti induca. Cand a fost lovit, Novak a ramas in picioare, eschivandu-se la pumn dupa pumn, adica aproape tot ce a insemnat punct important. Dar daca Djokovic si-a lasat sangele la propriu pe teren, Federer a fost cel care a sangerat pe interior, platind pretul pentru infinita sa problema cu mingile de break. Roger poate fi spectaculos chiar si in nereusita: si-a creat 23 de sanse de break contra numarului 1 mondial, o cifra imensa. Dar n-a convertit decat 4 din acestea; una cand sentimentul general a fost ca e prea tarziu.
Pe de alta parte, dincolo de comparatii cu boxul, dar daca am invatat ceva dupa toate aceste finale mai mult sau mai putin epice de Grand Slam din ultimul deceniu e sa ne ferim cat se poate de concluzii cu aer de categoric. Cel putin cand ii implica pe jucatori ca Novak sau ca Roger. In cazul ultimului, de exemplu, s-a spus de atatea ori ca e terminat sau ca nu mai are sanse reale sa mai apara in asemenea meciuri, sau, daca apare, ca n-are nicio sansa reala sa le castige. Dar, la 34 de ani, Federer e cum nu se poate mai verde si mai inventiv si-si creaza oportunitati in serie. Desi n-a jucat la mai mult de 80 la suta din capacitatea sa reala, asta a fost suficient sa ii dea o replica intensa celui mai bun jucator de tenis de pe Planeta, aflat in plina perioada de varf a carierei. Think about it. Am dubii ca vom mai spune de multe ori aceasta fraza in urmatoarele decenii. Federer a fost la un punct de o revenire ireala in setul al patrulea, pe care, daca l-ar fi intors de la 2-5 (ca la Wimbledon, anul trecut), ar fi transformat meciul intr-un clasic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*